Bolojan versus Călin Georgescu, sau când justiția intră în politică

Audierea unui prim-ministru de către procurori (fiind el chiar și sterilizat politic, adică demis de Parlament ) nu trebuie să fie un lucru imposibil într-o democrație, după cum nici funcția, partidul sau numărul de voturi nu pot așeza un om deasupra legii, însă tocmai fiindcă procurorului i s-a dat o putere atât de mare asupra vieții și libertății celuilalt trebuie să ne preocupe felul în care această putere este exercitată, mai ales atunci când ancheta pătrunde în viața politică și socială și imaginile ajung în casele oamenilor înainte ca dosarul să fi ajuns în fața unei instanțe.

Ilie Bolojan a fost audiat astăzi la DNA Iași în dosarul Fănel Bogos, iar imaginea unui prim-ministru intrând la DNA nu rămâne între pereții parchetului și în fața procurorului frustrat, ci străbate țara în câteva minute, este reluată la televiziuni și pe internet, comentată politic și transformată într-un fapt care poate cântări în ochii oamenilor mult mai greu decât semnificația juridică pe care o are în realitate.

România a mai cunoscut vremuri în care dosarul care punea cătușele era prezentat la televizor cu mult înainte ca judecătorul să se pronunțe. Memoria acelor ani ar trebui să ne facă mai atenți, nu mai nepăsători.

Lucrurile sunt și mai grave când nu mai vorbim despre imaginea publică a unui om, ci despre libertatea lui. Treizeci de zile de arest preventiv, urmate uneori de alte treizeci, nu sunt doar niște zile din calendar. Sunt zile din viața unui om, pe care statul nu i le mai poate da înapoi dacă ulterior se dovedește că omul este nevinovat. Sunt dimineți în care omul acela se trezește închis, departe de familie, profesie și viața lui, înainte să existe o condamnare definitivă, iar cetățeanului care vede în alte cauze persoane acuzate de violențe grave cercetate în libertate nu-i poți cere pur și simplu să nu compare și să nu întrebe de ce și să aibă încredere în justiție. Cetățeanul vede că el are un proces în care este parte vătămată, dar care a fost tărăgănat 10 ani până la prescriere, și vrem să aibă încredere în justiție?

Cei mai mulți oameni nu sunt specialiști în drept. Nu toți cunosc diferența dintre un proces civil, pentru o moștenire, o datorie sau un litigiu de proprietate, și un proces penal, în care se judecă o acuzație de săvârșire a unei infracțiuni. Dar toți înțeleg ce înseamnă să aștepți luni întregi până la următoarea ședință de judecată. Când într-un proces civil termenele se dau din trei în trei luni, uneori chiar la șase luni, iar omul nu știe când își va găsi dreptatea, cum îi mai cereți să aibă încredere în justiție?

Pentru un candidat sau un om politic efectul poate deveni ireversibil înainte să existe vreun verdict, fiindcă îl poți vedea săptămâni întregi intrând și ieșind din parchete, poți vedea informații din dosar circulând „pe surse”, iar dacă toate acestea se petrec într-o campanie electorală, alegerile se pot termina cu mult înaintea procesului.

O eventuală achitare nu mai întoarce campania, voturile și reputația la ziua de la care au plecat. La fel și pentru cetățeanul care s-a judecat 20 de ani pentru pământul lui, a decedat între timp înaintea finalizării procesului început de el pe când era tânăr.

De aceea independența justiției trebuie însoțită de profesionalism, măsură, discreție și răspundere, inclusiv pentru divulgarea nelegală a informațiilor din dosare. Puterea de a ancheta și de a cere restrângerea libertății unui om este prea mare pentru a fi exercitată ca spectacol public și prea importantă pentru democrație pentru a produce, prin simpla ei expunere, efecte pe care cetățeanul ar trebui să le producă prin vot.

Altfel vom ajunge la absurdul în care procurorii ar putea conduce politica fără să candideze vreodată, iar atunci am putea să-i punem direct la conducerea Guvernului și a partidelor și să împărțim funcțiile rămase adjuncților lor, măcar am ști o treabă.

Stimați oameni ai justiției,

ÎNCREDEREA ÎN JUSTIȚIE NU SE CERE, SE CÂȘTIGĂ PRIN FELUL ÎN CARE JUSTIȚIA ÎȘI EXERCITĂ PUTEREA ȘI, DIN NEFERICIRE, PE ZI CE TRECE SE PIERDE ȘI DIN PUȚINUL RĂMAS....