Discursul Laurei Gherasim în cadrul dezbaterii publice cu tema „România în Pericol: Protejarea Patrimoniului Național”, organizată de Alianța pentru Unirea Românilor, în data de 16 noiembrie 2023, la Palatul Parlamentului, în sala de ședințe a grupului AUR din Camera Deputaților
Statul nu a reușit să facă dovada interesului pentru conservarea și valorificarea patrimoniului cultural național. Patrimoniul înseamnă o moștenire transmisă din generație în generație, înseamnă oglinda identității naționale românești.
Întreaga problemă patrimonială a României trebuie să fie repusă corect în lege. Din păcate, degradarea patrimoniului construit a rămas nepedepsită. A permis proliferarea unor practici nocive, precum neîntreținerea adecvată a clădirilor istorice, abandonul acestora, specula imobiliară și intervențiile neautorizate sau de calitate slabă.
Implementarea unor aspre pedepse administrative devine absolut necesară, întrucât tot ceea ce înseamnă valoare identitară trebuie gândit ca element de securitate națională pe termen lung. În caz contrar, nu vom mai fi o națiune, ci doar o populație lipsită de identitate culturală, simpli clienți ai unei piețe de consum din cadrul european.
Mecanismele prin care operează registrul patrimonial trebuie validate academic prin lege. Dreptul de proprietate este garantat, dar trebuie să fie și sustenabil, pentru că astăzi administrația locală sau anumite persoane private se pot prevala de o legislație deficitară.
Dacă ai lăsat fără resursă financiară aceste bunuri, dacă ai dat dovadă de incompetență, indiferență, rea-voință, atunci trebuie să existe și amenzi penale, practic o lege a malpraxisului pentru administrație, dacă vrem să schimbăm ceva. Deși administrația, pe banii noștri, a permis distrugerea sau degradarea acestor bunuri, intenționată sau mai puțin intenționată, nu este trasă la răspundere civilă și administrativă. Simpla demisie ca și consecință nu poate responsabiliza aparatul administrativ. Patrimoniul cultural construit este o componentă esențială a ceea ce ne definește drept români și constituie o resursă neregenerabilă. Dacă aceste bunuri se distrug iremediabil, pierderile sunt irecuperabile.
Alterarea patrimoniului, slaba administrare sau pierderea fără echivoc a unor bunuri inestimabile sunt motive clare pentru care trebuie reevaluată legea patrimoniului.
Aprobarea și intrarea în vigoare a unui cod al patrimoniului național construit sunt necesare și absolut obligatorii. Este imperativ ca un astfel de cod să fie adoptat transparent, după dezbaterea publică reală și serioasă (nu 30 de zile pentru 500 de articole), nu prin ordonanță de urgență, și să fie conceput pentru beneficiarul final: societatea românească. Astfel, atât românii, cât și cetățenii europeni se pot bucura de patrimoniul nostru cultural, de valorile noastre autentice. Doar astfel, putem să avem calitatea de proprietar responsabil.
Codul patrimoniului național construit trebuie să se raporteze la principiul conceptualizării valorii identitare ca element de securitate națională. Noi doar reordonăm acte normative anterioare. Nu armonizăm legislația existentă și nu abordăm integrat problematica patrimoniului cultural (imobil, mobil și imaterial).
Întotdeauna este cineva de vină, altcineva decât statul. Ni se induce această luptă de clasă. Ba cu rechinii imobiliari, deși nu toți antreprenorii pot fi încadrați în această categorie. Ba cu proasta gestionare și lipsa de fonduri din bani publici. Însă, niciodată, statul nu poate fi tras la răspundere și nu este responsabil pentru nimic. Deși rolul statului este să fie un bun administrator al banului public, al banilor noștri.
Avem mii de pagini de acte oficiale privitoare la legislația patrimoniului: legi, programe, strategii până în 2030. Suntem strategi de zeci de ani, însă nu suntem în stare să implementăm nimic în mod coerent. Nu suntem în stare să avem norme clare ce pot fi cu adevărat implementate. Am cosmetizat această poveste în transparență decizională, în realitate un simulacru de dezbateri publice fără nicio finalitate, care neagă realitatea existentă și problemele reale, neținând cont de obiecțiile pertinente ale specialiștilor, și la care doar un număr mic, special ales, de participanți pot să își spună punctul de vedere, în timp ce noi trebuie să suportăm consecințele, pe care le aflăm cu titlul de obligativitate. Astăzi statul român nu își mai permite cuvântul obligativitate. Dacă vrem schimbări reale și importante, atunci avem nevoie de lideri vizionari, buni gospodari și administratori și de participarea specialiștilor la tot acest proces de reconstrucție fundamentală de care avem nevoie cu toții.
Dacă vrem să responsabilizăm autoritățile locale, să actualizăm regulamentele de urbanism, prioritizând protejarea patrimoniului cultural construit, în corelare cu investițiile în infrastructură culturală, prioritizarea finalizării sau efectuării de planuri urbanistice zonale (PUZ) pentru zonele protejate din centrele istorice urbane este obligatorie, iar autoritățile locale trebuie să răspundă pentru modul în care gestionează această situație.
Toți cei care încalcă normele legale trebuie să suporte consecințele faptelor lor, fără excepție. În același timp, este important să nu stigmatizăm întregul sector al construcțiilor, întrucât acesta joacă un rol vital în dezvoltarea economică și socială a țării. Nu toți constructorii sunt rechini imobiliari. Printr-o aplicare corectă a legii și prin promovarea unei culturi a respectului pentru reguli, putem crea un mediu de afaceri predictibil și transparent. Trebuie să identificăm cauzele problemelor existente și să elaborăm soluții adaptate la fiecare situație în parte. Printr-o analiză obiectivă și un dialog deschis, putem construi un cadru legal și instituțional care să stimuleze dezvoltarea durabilă a sectorului și să protejeze interesele tuturor părților implicate. Acesta este firescul într-o societate de drept.
Avem nevoie și de o abordare în care comunitățile locale devin implicate activ și să își asume responsabilitatea pentru protejarea și conservarea patrimoniului lor cultural imobil, mobil și imaterial, un cadru legal pentru custodia comunitară a patrimoniului cultural. Să creăm cadrul legal coerent de intervenție și regenerare în zonele istorice, prioritare fiind prezervarea autenticității, non-invazivitatea, compatibilitatea și acțiunea susținută pentru protejarea patrimoniului cultural construit de vandalism, mutilare, abandon (deliberat saunedeliberat) și demolare.
Ca scopuri finale, politicile publice pentru protejarea patrimoniului construit trebuie să genereze:
- bunăstare și securitate, prin participarea și implicarea comunității;
- oportunități pentru crearea de locuri de muncă și reducerea sărăciei;
- întărirea sentimentului de apartenență și a identității socio-culturale.
CMF: 11240014