În era globalizării, conexiunea economică între țări și regiuni s-a amplificat considerabil. Companiile multinaționale au devenit actori importanți în această ecuație, având capacitatea de a opera la nivel global și de a influența economiile naționale. Aceasta a dus la o schimbare în dinamica puterii între guverne și corporații. Puterea statelor naționale a fost erodată în favoarea marilor companii, iar neoliberalismul, cu accentul său pe privatizare și dereglementare, a adâncit inegalitățile sociale și economice la nivel global.
Pe lângă consecințele economice, globalizarea a avut un impact profund asupra culturilor și identităților naționale. Uniformizarea culturală promovată de corporații, prin standardizarea produselor și serviciilor, a dus la o eroziune a specificului local și la o omogenizare culturală fără precedent.
Cultura anulării („cancel culture”), un produs al globalizării, a amplificat acest proces, promovând ștergerea istoriei și a identităților, în numele unei egalități abstracte și a unei corectitudini politice adesea excesive. Pentru a se putea extinde global, corporațiile trebuie să opereze unitar, după aceleași standarde și reguli, în cadrul oricărei culturi. Așa cum lanțurile de hoteluri, fast food-uri, restaurante, supermarket-uri sunt aproape identice oriunde pe pământ, așa trebuie să fie și angajații acestor lanțuri. Pentru ca resursa umană să fie la fel de uniformizată precum resursa materială, regulile organizatorice nu sunt de ajuns. Mai e nevoie și de conformarea la cultura organizațională a corporațiilor, iar principalul impediment în îndeplinirea acestui scop îl constituie însăși cultura, tradițiile și obiceiurile angajaților. Pentru depășirea acestui impediment, corporațiile trebuie să anuleze, să niveleze „asperitățile” specificului culturii locale, din care fac parte angajații. Această ștergere a identității culturale separă individul de setul de valori al propriului neam și îl aliniază la ideologia globalistă.
În aparență, cultura anulării pare a fi o preocupare față de oameni, în mod special cei considerați defavorizați sau minoritari, dar, de fapt, scopul său este de a șterge identitatea națională, tradițională și cultural-religioasă și de a supune societatea unor noi valori care aparțin intereselor corporațiilor, în vederea îndeplinirii unor obiective centrate pe control social, consumerism și câștiguri financiare.
În spatele acestei mișcări se află o strategie bine pusă la punct: prin denunțarea abuzurilor istorice și promovarea diversității, corporațiile își maschează propriile practici exploatatoare. Astfel, sub pretextul luptei pentru drepturile omului, se impune o agendă globalistă care subminează democrația tradițională, înlocuind principiul majorității cu voința minorităților, adesea extrem de vocală.
Globalismul este asociat cu neomarxismul, prin promovarea unei agende egalitare și a negării diferențelor sociale și economice. După cum se constată în ultimii ani, se poate ajunge până la blamarea și condamnarea publică a acestor diferențe, alături de diferențele naturale între femei și bărbați. În plan profesional, această intervenție specifică ideologiei neomarxiste conduce la o reducere a importanței muncii individuale și a meritocrației, la o subminare a motivației și inițiativei individuale, întrucât se pune un accent mai mare pe distribuirea egală a resurselor și pe eliminarea inegalităților.
Cultura anulării respinge identitatea, negând realitatea istorică, națională și culturală, indiferent de aceasta. Cultura anulării nu se limitează la recomandări ideologice, ci are efecte directe în ștergerea memoriei colective: sunt interzise cuvinte, sunt rescrise cărți din literatura clasică, în timp ce altele sunt cu totul interzise din biblioteci sau instituții de învățământ, sunt modificate manuale de istorie, sunt dărâmate statui de personalități istorice. În 2023, un district școlar din statul american Utah a interzis Biblia din școlile primare și gimnaziale pentru că ar conține „vulgaritate și violență”.
Cultura anulării urmărește anularea esenței umane a individului, a credințelor religioase, a identității sociale, culturale, naționale și de gen. Scopul final este reducerea individului la o resursă exploatabilă, la un număr. Individul a cărui identitate a fost anulată devine amorf, maleabil, controlabil, vulnerabil, dar și înlocuibil.
Deși nu au interese, scopuri și obiective identice cu cele ale companiilor multinaționale, de pe urma uniformizării ideologice și ștergerii specificului identitar, cultural și național beneficiază diverși actori geostrategici supranaționali, ale căror interese strategice se suprapun adesea cu cele ale corporațiilor (precum Uniunea Europeană), cât și unele organizații transfrontaliere, care pot opera ca grupuri de lobby și presiune (precum ONG-urile de mediu, care fac lobby pentru dezindustrializarea României și împotriva exploatării resurselor naționale românești).
În esență, globalismul, neomarxismul și corporatismul nu sunt altceva decât formule de marketing ideologic, iar cultura anulăriinu este altceva decât o tehnică de propagandă, de control a maselor. Scopul final sunt banii, stăpânirea resurselor și hegemonia politică și economică.
În plan social și familial, efectele promovării unei agende globaliste și cosmopolite erodează relațiile familiale tradiționale, legăturile afective și coeziunea socială. Aceste efecte, la care se adaugă efectele nocive ale comunicării virtuale și digitalizării excesive a relațiilor umane, inclusiv în educație și în câmpul muncii, conduc la alienare, la lipsă de apartenență socială și la dezagregarea înțelegerii și cooperării între comunități.
Eroziunea legăturilor sociale, fragmentarea comunităților, subminarea valorilor morale și tradiționale, deznaționalizarea și anularea identității naționale are și efecte nocive la nivel macrosocial. Pierzându-și identitatea culturală și națională, popoarele riscă să își piardă capacitatea de alegere conștientă și suverană. Riscă să fie transformate în mase lipsite de conștiință de sine, într-o simplă clientelă a unei piețe de consum globale.
Cultura anulării este o amenințare directă la adresa existenței noastre ca popor. Sub pretextul toleranței și al egalității, ni se cere să renunțăm la ceea ce ne definește, la istoria noastră, la limba noastră, la credințele noastre.
Lupta împotriva culturii anulării este o luptă pentru identitate, pentru valori și pentru viitorul națiunii române. Este o luptă care necesită implicarea tuturor românilor și o cooperare strânsă între societate, Biserică, instituțiile de învățământ și cultură, mass-media și decidenții politici.
Este timpul să ne trezim din letargie și să ne apărăm trecutul, prezentul și viitorul. Anul 2024 este anul Alegerii pentru România, anul în care decidem între a mai fi sau a nu mai fi.
CMF: 11240014