1. Problemele comune ale fermierilor mici și mijlocii din Uniunea Europeană derivă direct din politicile nerealiste ale UE pentru protecția mediului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Agricultura europeană este victima unei sinucideri forțate organizate de autoritățile UE, din cauza obiectivelor propuse până în 2030 prin Pactul Verde („Green Deal”), Agenda 2030, programul strategic „De la fermă la furculiță” („Farm to Fork”), Legea Restaurării Naturii și pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” („Fit for 55”):
• Descurajarea „subvențiilor neprietenoase cu mediul”, precum subvenția pentru motorina folosită în agricultură;
• Reducerea utilizării de pesticide cu 50%;
• Reducerea utilizării de substanțe anti-microbiene cu 50% (antibiotice);
• Reducerea utilizării de îngrășăminte chimice cu 20%;
• Retragerea din circuitul agricol a 10% dintre terenuri;
• Refacerea și reumidificarea turbăriilor drenate destinate utilizării agricole și eliminarea barierelor fluviale, astfel încât cel puțin 25.000 km de râuri să fie transformate în râuri cu curgere liberă în statele din Uniunea Europeană;
• „Reproiectarea sistemelor alimentare”, pe care birocrații UE le consideră că „sunt responsabile pentru o treime din emisiile de gaze cu efect de seră, consumă mari cantități de resurse naturale, rezultă în pierderea biodiversității”;
• Limitarea pășunatului și limitarea pescuitului, pentru restaurarea a 10% dintre habitatele marine;
• Limitarea numărului de animale care pot fi crescute de fermieri și suprataxarea fermelor de animale, fiindcă se presupune că creșterea animalelor generează gaze cu efect de seră;
• Creșterea la 25% a suprafeței de terenuri agricole cu producție bio până în 2030;
• Introducerea în 2027 a unei taxe pe carbon, care va afecta direct crescătorii de animale și creșterea prețurilor la combustibili fosili.
Prin aceste legi și strategii, UE își sacrifică producția și suveranitatea alimentare pentru a reduce emisiile cu 50% până în 2030.
Consecințe estimate de specialiști:
• Scăderea producției agricole cu minim 15%;
• Falimentul unui număr foarte mare de ferme mici și mijlocii în toate statele din Uniunea Europeană (aceasta în contextul în care, în ultimii 10 ani, în Germania au dat faliment cel puțin 10 ferme zilnic);
• Prăbușirea competitivității globale a agriculturii statelor membre UE și scăderea exporturilor;
• Creșterea alarmantă a deficitului alimentar;
• Subminarea securității și suveranității alimentare a statelor membre UE și a întregii Uniuni Europene;
• Creșterea importurilor extra UE de cereale, porumb, rapiță, soia, floarea-soarelui, carne de vită, fructe și legume – deficitul alimentar ar trebui să fie acoperit prin importuri ieftine, care nu pot proveni decât din afara blocului comunitar, ceea ce înseamnă căderea în capcana dependenței alimentare;
• Raportat numai la măsurile ce influențează direct producția agricolă și fermele de animale, exceptând efectele creșterii prețurilor la combustibili fosili, prețurile alimentelor vor crește cu 300% până în 2030, față de nivelul din 2020;
• Dacă taxa pe carbon se introduce în UE în 2027, litrul de motorină se va scumpi cu cel puțin 75 de cenți. Raportat la prezent, înseamnă că, în România, prețul motorinei va depăși 12 lei per litru. Prin urmare, creșterea de 300% a prețurilor la alimente va fi cu mult depășită;
• Limitarea dezvoltării de noi sisteme de irigații, pe motiv că afectează mediile naturale;
• Resetarea modului tradițional de a face agricultură, inclusiv prin promovarea schimbării modului în care sunt crescute animalele;
• Resetarea dietei cetățenilor europeni, prin încurajarea creșterii consumului de mâncarea alternativă precum „insecte, alge și reziduuri ale bioeconomiei, cum ar fi deșeurile de pește” (conform „Farm to Fork”);
• taxă suplimentară se va plăti pentru toate mijloacele de transport și pentru toate utilajele agricole. Din cauza noilor norme Euro, mașinile și utilajele agricole vor costa din ce în ce mai mult, atât la achiziție, cât și la întreținere.
Fermierii din Franța, Germania, Belgia, Olanda, Portugalia, Grecia, Spania, Polonia, Bulgaria, România și aproape toate statele din Uniunea Europeană au protestat față de constrângerile impuse asupra lor de măsurile UE destinate combaterii schimbărilor climatice, precum şi față de creșterea costurilor şi a ceea ce ei susțin că este concurența incorectă a produselor din străinătate. În cazul României, Poloniei, Bulgariei, Slovaciei și Ungariei problema majoră, urgentă și directă este inundarea pieței de cerealele nereglementate din Ucraina.
Revolta agricultorilor francezi a fost declanșată de creșterea bruscă a prețurilor la carburanți. Revolta fermierilor germani a fost declanșată de tăierea scutirilor de taxe pentru mașinile folosite în agricultură și desființarea, până în 2026, a subvențiilor pentru motorina folosită de fermieri (conform agendei ecologiste de eliminare a „subvențiilor care dăunează climei”).
2. Politicile UE privitoare la agricultură avantajează corporațiile multinaționale și dezavantajează fermele mici și mijlocii.
Corporațiile străine cumpără de ani de zile terenuri agricole în România și în întreaga Uniune Europeană și își folosesc influența asupra politicii europene pentru a face ca reglementările pentru agricultori să fie cât mai inaplicabile și mai costisitoare, astfel încât fermele mici și mijlocii să dea mai devreme sau mai târziu faliment. Sau chiar să fie forțate de stat să renunțe la afacerea lor – a se vedea Olanda. Este exact ceea ce vedem în prezent în UE. Și anularea actuală a scutirilor de taxe pentru fermierii germani se încadrează, de asemenea, în acest context.
Între 2005 și 2020, numărul fermelor mici și mijlocii din Uniunea Europeană a scăzut cu 37%, dispărând 5,3 milioane de ferme. În Germania și Țările de Jos, numărul de ferme a scăzut deja cu aproximativ o treime între 2010 și 2020.
În țările occidentale, fermele mici sunt pe cale de dispariție, iar terenurile lor sunt de obicei cumpărate de marile companii alimentare și agricole. Pentru a atinge acest obiectiv, condițiile pentru fermele mici sunt înrăutățite pas cu pas, în ideea de a le forța să-și vândă terenurile.
Lupta pentru viitoarele „superculturi” ale Europei: Marile corporații vor să domine piața agricolă cu noile soiuri modificate genetic. Aceste „superculturi” sunt văzute ca soluții pentru adaptarea la criza climatică, însă preocupările legate de monopolurile corporative și brevetare ridică întrebări cu privire la independența fermierilor și accesul la semințe, căci doar mega-corporațiile își vor permite costurile pentru utilizarea tehnicilor genomice brevetate (de exemplu, 2,5 miliarde euro / an, conform unui specialist din compania agrochimică Bayer).
Bayer și alte cinci companii – Corteva, Syngenta, BASF, Limagrain și KWS – vând astăzi peste jumătate din toate semințele și se află în spatele exploziei de cereri de brevet pentru semințele modificate genetic. Bayer și Corteva reprezintă împreună 40% din acest sector.
Inițiativa UE de a aproba semințele modificate genetice ar deschide calea pentru un număr redus de mari producători să profite de pe urma acestor brevete și să sugrume și mai mult piața, a spus europarlamentarul Thomas Waitz. S-ar ajunge la o mai mare dominație a câtorva mari corporații, afectând competitivitatea, diversitatea genetică și accesul fermierilor la semințe.
În același timp, semințele produse prin metodele convenționale de ameliorare a plantelor nu pot fi brevetate în UE pentru a se evita limitarea accesului la noile varietăți pentru inovatorii și fermierii mai mici. Astfel, chiar dacă fermierii mijlocii din UE investesc sume considerabile în dezvoltarea soiurilor prin metode convenționale, ei nu își pot recupera niciodată investiția prin brevetare.
Specialiștii estimează că este deja prea târziu ca UE să mai intervină în această situație, deoarece piața inovației în agricultură este deja acaparată de mega-corporații.
3. Problemele fermierilor români sunt comune cu cele ale fermierilor din Uniunea Europeană. La ele se adaugă problemele cauzate de: 1) inundarea pieței românești cu cerealele nereglementate din Ucraina, 2) incompetența autorităților române și europene pentru a controla acest fenomen nociv, 3) disfuncții structurale ale statului român și 4) PNRR-ul și măsurile fiscal-bugetare ale actualei guvernări.
1) Inundarea pieței românești cu cerealele nereglementate din Ucraina & 2) incompetența autorităților române și europene pentru a controla acest fenomen nociv.
Agricultorii europeni, inclusiv din România, nu pot face față prețurilor concurențiale ale produselor agro-alimentare din Ucraina, care sunt mai ieftine, deoarece acestea nu sunt reglementate de normele fito-sanitare, de calitate, de siguranță și non-toxicitate ale UE. Prezența cerealelor ucrainene pe piața din România este o concurență neloială, care reprezintă un risc major atât pentru suveranitatea alimentară a României, pentru afacerile fermierilor români, cât și pentru sănătatea cetățenilor români. În plus, ucrainenii nu plătesc taxe și impozite pe marfa expediată.
Deși guvernanții români au dat asigurări că în România nu se importă niciun gram de cereale din Ucraina, realitatea este cu totul alta.
Nu numai fermierii români, ci și oficialii ucraineni contrazic Guvernul României. Mykola Ivanovych Pugachov, director adjunct al Institutului de Economie Agrară din Ucraina, a afirmat că, în 2023, România a ieșit în premieră pe primul loc printre marii importatori de produse agricole ucrainene, cu importuri totalizând 2,875 de milioane de dolari. Mărfurile agricole importate de România reprezintă 13% din exporturile agricole ale Ucrainei. România, China și Turcia au fost în 2023 cei trei mari importatori de produse agricole ucrainene. De asemenea, potrivit unui raport al Comisiei Europene, Ucraina este cel mai mare furnizor de porumb pentru Uniunea Europeană.
De curând, s-a dovedit, cu probe reprezentate de filmări, că unele dintre tirurile cu cereale ucrainene care intră în România prin Vama Siret nu au foaie vamală și nu sunt sigilate corespunzător, astfel că marfa poate fi descărcată oriunde. În plus, un oficial român a recunoscut într-o intervenție telefonică la ediția Agro Jurnal din 18 februarie, de la Digi24, că de abia recent a fost pus în funcțiune cântarul de camioane din Vama Siret, care până acum nu a fost operațional.
În 2023, mai multe organizații ale fermierilor din România au protestat masiv și au solicitat un mecanism real de sprijin în urma inundării pieței românești cu cereale din Ucraina, fenomen ce a generat pagube de sute de milioane de euro. Însă, sprijinul financiar propus de Bruxelles a fost extrem de mic, de 56,3 milioane de euro, din care Poloniei îi revenea 29,5 milioane de euro, Bulgariei 16,75 milioane, iar României, cea mai mică sumă, respectiv 10,05 milioane euro. După ce toate statele din Estul Europei, în afară de România, au blocat unilateral importurile de cereale din Ucraina, Comisia Europeană a mai alocat 29,73 milioane de euro pentru România.
UE a afirmat că va bloca exporturile ucrainene de cereale dacă vor inunda piețele vecine, însă toate aceste afirmații au rămas la nivel de promisiuni.
Săptămâna trecută, un alt produs ucrainean a invadat piața românească. Ceapa mică, ieftină și de slabă calitate din Ucraina a invadat piețele din România iar legumicultorii români sunt revoltați. Fermierii români susțin că ceapa autohtonă este net superioară, dar cu toate acestea ei rămân cu ea pe stoc din cauza importurilor la prețuri mult mai mici.
3) Disfuncțiile structurale ale statului român presupun în primul rând întârzieri majore la plata subvențiilor pentru fermierii români. APIA susține că a virat banii către fermieri, însă aceștia spun că au conturile goale.
Alte probleme structurale sunt rambursările de TVA după luni de zile, creșterea dobânzilor la credite, prețurile mult prea mari ale carburanților, creșterea taxelor și accizelor, birocrația excesivă și accesul greoi la fonduri europene, incompetența și reaua credință de la vârful statului.
4) PNRR-ul și măsurile fiscal-bugetare ale actualei guvernări.
Termenii PNRR-ului, negociat total anti-național de guvernarea USR, au creat un decalaj enorm între agricultorii români și cei europeni. Un exemplu elocvent este interzicerea României de a primi fonduri UE pentru dezvoltarea infrastructurii de irigații, pe motiv că sunt distruse habitatele naturale și că, în baza, Legii Restaurării Naturii (o altă aberație climaterică), trebuie, din contră, să refacem 25% din habitatele naturale. Guvernul României, prin PNRR, a condamnat agricultura română la subdezvoltare.
Guvernul Ciolacu a crescut taxele, accizele și a schimbat regimul de funcționare al microîntreprinderilor. S-a făcut tot posibilul pentru a stoarce un leu în plus de la cei care produc. S-a mai crescut și salariul minim în agricultură, dar nu pe banii guvernului, ci pe banii fermierilor. Fermierii au înțeles că o duc mai prost, pentru ca bugetarii să o ducă mai bine.
Obligația de a înmatricula toate utilajele agricole (inclusiv plugurile) și de a le face ITP se numără printre măsurile absurde intrate recent în vigoare, care fac aproape imposibilă activitatea de producție agricolă.
4. Propuneri de soluții pentru rezolvarea unora dintre problemele fermierilor români:
1) Asumarea responsabilității de către procesatori. Problema inundării pieței românești cu cereale ucrainene nu se termină la importurile nereglementate și vânzările pe piața neagră. Implicațiile profunde ale inundării pieței românești cu cereale ucrainene sunt în lanțul agro-alimentar, iar pentru acest fenomen sunt responsabili procesatorii, ei fiind, practic, cei care îngroapă producția agricolă românească. Important pentru consumatorul final este că produsele finite care provin din cereale ucrainene prezintă un risc pentru sănătate, din moment ce acestea nu sunt reglementate: nu sunt supuse normelor UE și controalelor fito-sanitare, de calitate, de siguranță și non-toxicitate. Având în vedere aceste aspecte, este oportună legiferarea asumării responsabilității de către procesatorii români, care își pot asuma pe proprie răspundere că materiile prime folosite pentru producția agro-alimentară sunt conforme normelor în vigoare.
2) Plata la timp și creșterea cuantumului subvențiilor.
Statul român și APIA trebuie să depună toate demersurile pentru plata la timp a subvențiilor. Etapele din ciclul agricol sunt stricte și clare, iar anotimpurile nu pot aștepta după rezolvarea unor chestiuni birocratice.
Subvențiile pentru agricultori constituie o investiție în calitatea produselor, în sănătatea consumatorilor, în salvgardarea fermierilor români și în sustenabilitatea agriculturii românești în raport cu regulile pieței libere internaționale.
- Subvenția este o investiție în calitatea produselor și în sănătatea consumatorilor, deoarece prin ea fermierii sunt orientați spre practici agricole care protejează cu mult sănătatea cetățenilor consumatori UE, folosindu-se o lista stricta de substanțe, comparativ cu agricultura americană sau asiatică. Chiar daca există tot timpul o presiune de reducere a pesticidelor la nivelul UE, nivelul chimicalelor folosite în agricultura din UE este cu mult mai mic decât nivelul din SUA sau Asia.
- Subvenția este o investiție în sustenabilitatea agriculturii românești în raport cu regulile pieței libere internaționale, deoarece condiționările de calitate, siguranță și non-toxicitate din legislația UE generează și efectul unei producții mai mici și a unor costuri mai mari, comparativ cu producțiile competitorilor mondiali. Deci, subvenția este necesară pentru menținerea competitivității pe piața liberă internațională.
- Subvenția este o măsură de salvgardare a fermierilor români, deoarece: alte state din UE acordă subvenții mai mari fermierilor; materia primă agricolă nu este orientată spre procesare în Romania, ci spre export, deci nu se pot obţine pentru fermieri bonusuri de calitate în plus față de prețul burselor; puterea de cumpărară a românilor nu poate susține dezvoltarea pe verticală a fermelor din România.
Subvenția trebuie folosită ca un instrument de orientare a comportamentului agricol, de creșterea gradului inițiativei de a inova, de a produce valoric pentru consumatorul final.
Prin urmare, subvenția este un instrument vital pentru agricultori și trebuie mărită pentru dezvoltarea întregii agriculturi românești.
3) Controale fito-sanitare, de calitate și pentru verificarea temeinică a îndeplinirii condițiilor legale la punctele vamale cu statele non-UE. În contextul dat de invazia pieței de cerealele nereglementate din Ucraina, este oportună reintroducerea controlului fitosanitar aleator la frontieră, care să evite introducerea de boli și dăunători noi în România și menținerea unui mediu de afaceri stabil și previzibil pentru fermierii români. De exemplu, în Polonia s-a introdus efectuarea de controale de calitate la toate livrările de cereale din Ucraina.
4) Limitarea importului produselor agro-alimentare din Ucraina. Autoritățile de resort ar trebui să se implice în protejarea producției agro-alimentare din România prin măsuri pentru controlul eficient al cantității de cereale ucrainene care intră pe piața românească. Însă, pentru aceasta, trebuie reglementate de urgență toate situațiile neconforme și nepăsarea autorităților din punctele vamale. Altfel, după cum s-a dovedit, nici măcar nu știm câte cereale din Ucraina sunt importate în România. Guvernul României spune că nu intră „nici un bob”, în timp ce Institutul de Economie Agrară din Ucraina arată că România este cel mai mare importator de produse agricole ucrainene la nivel global, înaintea Turciei și Chinei.
5) Acordarea de credite bancare cu dobânzi scăzute de aproximativ 1-2% și garantate de stat pentru agricultori și transportatori.
6) Reducerea taxării muncii până la maxim 25% din veniturile salariale pentru angajații din agricultură.
CMF: 11240014