Patrimoniul cultural național este oglinda identității naționale. Este o componentă esențială a ceea ce ne definește drept români.
Poporul român încă poartă istoria sa în veșminte cusute cu doruri, cu simboluri și semne pline de înțeles, cu povestea și energia unui neam care încă dăinuie. IA și portul tradițional, obiceiurile, folclorul și colindele, artizanatul, limba și literatura sunt esența, identitatea noastră. Sunt componente ale patrimoniului național, ce nu trebuie să se destrame, căci este parte vie, activă din ființa poporului român.
Credința, familia, tradițiile și lupta pentru libertate ne definesc drept ceea ce suntem. Ele sunt valorile care stau la fundația națiunii române, valorile cele mai de preț ale patrimoniului nostru cultural. Fără ele, ne pierdem identitatea. Fără ele, națiunea română încetează să existe și devine o simplă populație în spațiul european.
Aceasta este tema importantă a vremurilor noastre – atacul asupra patrimoniului cultural român, în mod special asupra pietrelor sale de temelie. Patrimoniul cultural înseamnă a trăi în credință și libertate, după tradiții transmise din generație în generație. Prin toate aceste valori am deprins sensul vieții. Am învățat ce înseamnă unitatea familiei, ce înseamnă iubirea și ce înseamnă să lupți pentru tot ceea ce iubești.
Patrimoniul național a fost scris cu sânge de către strămoșii noștri. Este sângele celor care au murit în războaie pentru independența și suveranitatea României. Nu putem întina această jertfă pentru libertate, apărarea credinței și a identității naționale.
Bătălia prezentului nu mai este o luptă cu gloanțe, în care mor oameni. Este o luptă între ideologii, în care mor libertăți de gândire. O luptă în care sunt risipite națiuni, valori, identități, în care sunt subjugate și anulate culturi.
La origine, Uniunea Europeană, a fost un parteneriat între state suverane, dar a devenit din ce în ce mai preocupată de centralizarea puterii. Prin mecanismele globalismului și prin cultura anulării, a promovat o agendă ce neagă realitatea istorică, identitară și culturală. Au reformat astfel sistemul de valori, străin de valorile morale și tradiționale. Aceste valori reformate transformă națiunile și statele în entități maleabile, predispuse să renunțe la suveranitate.
Oamenii educați de mici în acest sistem devin controlabili și vulnerabili, căci nu cunosc credința și tradiția. Credința te inspiră să cauți adevărul și libertatea, iar tradiția te inspiră să îți aperi identitatea. Fără credință și tradiție, nu ai de ce să lupți pentru libertatea unicității și continuitatea moștenirii culturale.
Credința nu înseamnă doar a crede în Dumnezeu, ci și a avea încredere că există un sens mai profund în tot ceea ce întâlnim în viață. Doar oamenii cu credință au putut muta munții din loc, pentru că au avut încredere în ceva mai măreț decât ei. Dacă ne pierdem credința, nu mai vedem dincolo de noi. De aceea birocrații de la Bruxelles vor să fim fără credință – pentru a nu-i vedea decât pe ei dinaintea noastră.
Credința ne aduce laolaltă ca oameni, iar tradiția ne leagă în timp. Dacă anulăm credința și tradiția, anulăm sensul continuității vieții noastre, devenim fire de praf într-un pustiu. Fără credință și tradiție nu lăsăm nimic dincolo de sfârșitul vieții noastre.
Când crești un copil trebuie să gândești cu responsabilitate că trebuie să fii depozitarul unui sens major al vieții pentru care tu să fi luptat. Când educi un copil, trebuie să îi transmiți o moștenire culturală și știința de a o duce mai departe.
A da curs culturii anulării pe care ne-o cere Uniunea Europeană înseamnă a muri. Ca indivizi, ca specie, ca națiune. A renunța la suveranitate înseamnă a renunța la credință. Înseamnă a ne lăsa furată întreaga istorie și întreaga cultură.
În lupta prezentului, mizele, dar și rezistența, sunt aceleași: credința, familia, națiunea, libertatea.
În acest context, patrimoniul cultural național nu este doar o expresie a identității, ci și o miză în lupta pentru menținerea suveranității naționale.
„Suntem ceea ce iubim”, a spus Nichita Stănescu. Ființa nu poate să existe în lume fără a iubi. În era globalizării, iubirea pentru națiunea română, limba și cultura noastră ne dă repere identitare, ce devin un act de rezistență, un omagiu adus nu doar trecutului, ci și viitorului nostru comun.
Dacă vrem să fim respectați în Europa, trebuie să renunțăm la a mai sta cu fruntea plecată și a îndeplini ordine. Trebuie să fim demni și verticali, mândri că suntem români și să privim cu curaj în sus, dar nu către cei de la Bruxelles, ci către singurul nostru Stăpân: Dumnezeu. În El vom găsi toată forța și înțelepciunea de a lupta pentru interesele românilor, fără să mai cedăm nimic din suveranitatea și identitatea națiunii române.
Plecând de la piatra de temelie care ne definește, trebuie să redăm acestui popor valoarea culturală în Europa.
Eu, dumneavoastră, fiecare român, noi toți suntem ambasadorii României. În fiecare dintre noi stă puterea de a lupta pentru libertate și pentru valorile care stau la fundația națiunii române: Credința, familia, tradițiile, România.
AUR nu este doar o opțiune politică. AUR înseamnă alegerea națiunii, a identității, a libertății, a normalității și a umanității.
Anul 2024 nu este despre alegeri și opțiuni politice. În 2024 alegem între a mai fi și a nu mai fi.
CMF: 11240014